Până la urmă, ai "comis-o", campioano. Ai primit premiul pentru cel mai bun sportiv al anului 2012 în judeţul Sibiu. Joi ai primit premiul pentru cel mai bun sportiv din Transilvania în anul 2012. Sunt premii absolut meritate, care vin şi încununează ani de zile de alergări, de concursuri, pregătiri, cantonamente. Ani de copilărie poate pierdută, spun unii, dar ani care te-ai împlinit ca sportiv. Într-o seară din vara acestui an erai foarte, foarte supărată după ce ai ratat un concurs. Era normal să fi supărată, pentru că ce ar fi viaţa fără pierderi? Nu se poate să fie numai urcuşuri. Ţi-am şi scris atunci că nu este un capăt de ţară, că sunt şi astfel de momente, că e bine să fie astfel de curse, pentru că poţi să vezi unde ai greşit. Aici este puterea ta ca sportiv: nu ai capitulat, nu te-ai dat bătută, ci ai continuat cu o ambiţie infinit mai mare. Ai alergat la celelalte concursuri cu gândul la aceea seară când ai plâns, când te-ai revoltat şi ţi-a ieşit de minune. Pot să îţi spun cu mâna pe inimă că te-ai maturizat din punct de vedere sportiv. Tocmai de aceea premiul de astăzi şi cel de joi vin să confirme un lucru: aceea seară de dezamăgire sportivă te-a ambiţionat mai tare şi iată: două premii perfect meritate. Felicitări, campioano. Felicitări din toată inima şi să ai parte de tot ce este mai bun. Să ai parte de tot ce este mai bun pentru a-ţi bucura în continuare părinţii, antrenorul Vasile Hermann şi pe toţi cei care îţi ţin pumnii. P.S. Greul de-abia acum începe. Ai ajuns la un nivel la care mai tinerii tăi colegi de atletism spun "vreau să ajung ca Anca Bunea" şi nu trebuie să le înşeli aşteptările. Ai ajuns la un punct în care nu ai voie să mai dezamăgeşti pe nimeni din punct de vedere sportiv. Dar în primul rând, nu ai voie să te dezamăgeşti pe tine. Baftă, campioano.
