Un material excelent din ziarul Tribuna de astăzi, semnat de profesorul universitar doctor Dionisie M. Turcu din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu. Vă prezint integral acest material:
„Stephan Ludwig
Roth (1796-1849), personalitate marcantă a secolului al XIX-lea din
Transilvania, născut la Mediaş, după terminarea gimnaziului din Sibiu, urmează
studiile la Universitatea din Tübingen (Germania), apoi pleacă la Yverdon în
Elveţia, unde lucrează în cadrul Institutului de Educaţie alături de marele
pedagog I. H. Pestalozzi, întemeietorul pedagogiei moderne, cel care preluând
ideea educaţiei fizice de la grecii antici, a reintrodus-o în viaţa de şcoală
şi a instituţionalizat-o. Mulţi dintre cititorii ziarului Tribuna îl cunosc pe
Şt. L. Roth ca fost profesor, istoric, pastor, revoluţionar şi gânditor şi mai
puţini ştiu că el a fost cel care a încercat să introducă gimnastica în şcoală
în anul 1822 la Gimnaziul din Mediaş. El a arătat pentru prima dată, după
principiul marelui său maestru, că şcoala trebuie să dea omului o educaţie
multilaterală care dezvoltă şi apritudinile fizice. În timpul activităţii de la
Yverdon, şi-a însuşit şi cunoştinţele necesare pentru predarea gimnasticii. El
a început practicarea organizată a exerciţiilor fizice cu elevii în timpul
liber al acestora, combinându-le cu cântecele. Gimnastica avea ca scop după
concepţia lui dezvoltarea mobilităţii şi a forţei corpului, iar cântecul
activarea respiraţiei. După cum reiese din documentele vremii, Mediaşul a fost
primul oraş în ”Ţara Saşilor”, dar în acelaşi timp şi primul oraş din Imperiul
Habsburgic în care a fost introdusă gimnasitca.
Din păcate ideile sale de reformă nu şi-au găsit răsunet, iar încercarea lui de a introduce gimnastica în şcoală nu s-a bucurat de un succes durabil. Greutăţile care se iviră în curând, erau în primul rând atitudinea părinţilor şi în al doilea rând, indifernenţa şi vederile limitate ale colegilor săi, care n-au dat nicio importanţă ideilor noi. Dimpotrivă, au luat în derâdere străduinţele tânărului dascăl. Din păcate chiar şi în zilele noastre mai sunt o categorie de pseudo-intelectuali care nu recunosc valoarea exerciţiilor fizice în viaţa de zi cu zi. S-a constatat mult mai târziu că principiile lui înaintate au depăşit cu decenii pe cele ale contemporanilor săi, iar meritele sale în domeniul gimnasticii au fost recunoscute ulterior. Pe plan pedagogic, Roth s-a manifestat ca un credincios discipol al marelui pedagog Pestalozzi, punând în practică ideile acestuia şi adaptându-le la realităţile societăţii transilvănene. Foarte interesant şi de reţinut este corespondenţa pe care tatăl tânărului, preot la Şeica Mică, a întreţinut-o cu Pestalozzi în acea perioadă, din care reiese interesul şi grija manifestată de ambele părţi în vederea educaţiei şi pregătirii profesionale a viitorului pedagog. Ca un demn urmaş a lui Pestalozzi, el preia ideea de a construi un aşezământ pentru educarea şi instruirea copiilor săraci pentru profesiunea de învăţători rurali. Ideile pentru care milita se izbeau puternic de conservatorismul contemporanilor săi întâmpinând o aspră rezistenţă din partea autorităţilor locale aşa încât în 1834 a fost obligat să părăsească şcoala şi să accepte după câţiva ani (1837) funcţia de preot la Moşna. La Mediaş, activitatea de gimnastică este reluată abia în anul 1847. La acea dată prin hotărârea Consiliului profesoral elevul Johann Thellmann din ultimul an al şcolii pedagogice, pe perioada de iarnă, este trimis la maestrul de gimnastică Karl Badewitz din Sibiu, pentru a urma un curs de calificare cu durata de trei luni. Între anii 1845-1848, în aproape toate şcolile din oraşele săseşti din Transilvania a fost introdusă practicarea gimnasticii. Publicistul austriac Hermann Wagner constatând că în Austria nu există decât încercări izolate de a introduce gimnastica în şcoli a relatatat următoarele: ”…Saşii din Trnasilvania au cultivat gimnastica în şcoli încă înainte de 1848”.
La iniţiativa lui Theodor Fabini, unul dintre liderii saşi ”un gimnast adevărat după fapte şi caracter”, a emis o ”proclamaţie” către tineretul săsesc prin care a invitat la o adunare publică la Mediaş în luna august 1848 peste 4000 de tineri din Transilvania şi au înfiinţat ”Asociaţia tinerilor germani din Transilvania”. Datorită meritelor aduse pentru ”cauza gimnasticii”, membrii adunării nu l-au uitat pe Şt. L. Roth şi l-au ales ca preşedinte, în acea vreme acesta fiind preot în comuna Moşna. Sub conducerea lui adunarea a fixat scopul asociaţiei ”…educarea oamenilor şi trezirea conştiinţei sociale şi naţionale prin mijlocul cel mai eficace - prin gimnastică, muzică şi tir - toate acestea fără a neglija educaţia intelectuală”.
Din păcate, datorită evenimentelor politice, a revoluţiei, întemeietorul ascociaţiei, Th. Fabini, a căzut în luptă, iar Şt. L. Roth a fost împuşcat la 11 mai 1849 la Cluj, sub acuzaţia de înaltă trădare, datorită ideilor pentru care milita în favoarea românilor, populaţia majoritară din Transilvania. A fost condamnat la moarte şi împuşcat lângă zidul cetăţii. Era văduv şi tată a 5 copii minori, cel mai mare de 11 ani şi cel mai mic în vârstă de un an şi jumătate. Roth a murit cu un curaj impresionant, iar procesul şi execuţia au stârnit o indignare generală.
Am dorit ca prin acest articol să informez cititorii iubitori de istorie, despre o activitate mai puţin cunoscută a lui Şt. L. Roth. Astăzi, exerciţiul fizic a devenit deosebit de important şi este mediatizat pe scară largă, fiind considerat fenomen social la nivel naţional şi internaţional. Iniţiatorului practicării exerciţiilor fizice în Transilvania, noi, slujitorii domeniului educaţiei fizice şi sport, îi aducem întreaga noastră preţuire şi consideraţie”.
Din păcate ideile sale de reformă nu şi-au găsit răsunet, iar încercarea lui de a introduce gimnastica în şcoală nu s-a bucurat de un succes durabil. Greutăţile care se iviră în curând, erau în primul rând atitudinea părinţilor şi în al doilea rând, indifernenţa şi vederile limitate ale colegilor săi, care n-au dat nicio importanţă ideilor noi. Dimpotrivă, au luat în derâdere străduinţele tânărului dascăl. Din păcate chiar şi în zilele noastre mai sunt o categorie de pseudo-intelectuali care nu recunosc valoarea exerciţiilor fizice în viaţa de zi cu zi. S-a constatat mult mai târziu că principiile lui înaintate au depăşit cu decenii pe cele ale contemporanilor săi, iar meritele sale în domeniul gimnasticii au fost recunoscute ulterior. Pe plan pedagogic, Roth s-a manifestat ca un credincios discipol al marelui pedagog Pestalozzi, punând în practică ideile acestuia şi adaptându-le la realităţile societăţii transilvănene. Foarte interesant şi de reţinut este corespondenţa pe care tatăl tânărului, preot la Şeica Mică, a întreţinut-o cu Pestalozzi în acea perioadă, din care reiese interesul şi grija manifestată de ambele părţi în vederea educaţiei şi pregătirii profesionale a viitorului pedagog. Ca un demn urmaş a lui Pestalozzi, el preia ideea de a construi un aşezământ pentru educarea şi instruirea copiilor săraci pentru profesiunea de învăţători rurali. Ideile pentru care milita se izbeau puternic de conservatorismul contemporanilor săi întâmpinând o aspră rezistenţă din partea autorităţilor locale aşa încât în 1834 a fost obligat să părăsească şcoala şi să accepte după câţiva ani (1837) funcţia de preot la Moşna. La Mediaş, activitatea de gimnastică este reluată abia în anul 1847. La acea dată prin hotărârea Consiliului profesoral elevul Johann Thellmann din ultimul an al şcolii pedagogice, pe perioada de iarnă, este trimis la maestrul de gimnastică Karl Badewitz din Sibiu, pentru a urma un curs de calificare cu durata de trei luni. Între anii 1845-1848, în aproape toate şcolile din oraşele săseşti din Transilvania a fost introdusă practicarea gimnasticii. Publicistul austriac Hermann Wagner constatând că în Austria nu există decât încercări izolate de a introduce gimnastica în şcoli a relatatat următoarele: ”…Saşii din Trnasilvania au cultivat gimnastica în şcoli încă înainte de 1848”.
La iniţiativa lui Theodor Fabini, unul dintre liderii saşi ”un gimnast adevărat după fapte şi caracter”, a emis o ”proclamaţie” către tineretul săsesc prin care a invitat la o adunare publică la Mediaş în luna august 1848 peste 4000 de tineri din Transilvania şi au înfiinţat ”Asociaţia tinerilor germani din Transilvania”. Datorită meritelor aduse pentru ”cauza gimnasticii”, membrii adunării nu l-au uitat pe Şt. L. Roth şi l-au ales ca preşedinte, în acea vreme acesta fiind preot în comuna Moşna. Sub conducerea lui adunarea a fixat scopul asociaţiei ”…educarea oamenilor şi trezirea conştiinţei sociale şi naţionale prin mijlocul cel mai eficace - prin gimnastică, muzică şi tir - toate acestea fără a neglija educaţia intelectuală”.
Din păcate, datorită evenimentelor politice, a revoluţiei, întemeietorul ascociaţiei, Th. Fabini, a căzut în luptă, iar Şt. L. Roth a fost împuşcat la 11 mai 1849 la Cluj, sub acuzaţia de înaltă trădare, datorită ideilor pentru care milita în favoarea românilor, populaţia majoritară din Transilvania. A fost condamnat la moarte şi împuşcat lângă zidul cetăţii. Era văduv şi tată a 5 copii minori, cel mai mare de 11 ani şi cel mai mic în vârstă de un an şi jumătate. Roth a murit cu un curaj impresionant, iar procesul şi execuţia au stârnit o indignare generală.
Am dorit ca prin acest articol să informez cititorii iubitori de istorie, despre o activitate mai puţin cunoscută a lui Şt. L. Roth. Astăzi, exerciţiul fizic a devenit deosebit de important şi este mediatizat pe scară largă, fiind considerat fenomen social la nivel naţional şi internaţional. Iniţiatorului practicării exerciţiilor fizice în Transilvania, noi, slujitorii domeniului educaţiei fizice şi sport, îi aducem întreaga noastră preţuire şi consideraţie”.