"Luminoasa prăznuire a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos constituie expresia deplină a iubirii lui Dumnezeu faţă de întreaga Sa creaţie. Bogăţia de daruri care însoţesc această minune mişcă în profunzime nu numai fiinţa omenească, ci şi cosmosul întreg, nu numai pe cele văzute, ci şi pe cele nevăzute. Pentru a ne putea însă împărtăşi de aceste daruri, pentru a ajunge la ele, suntem datori să străbatem o cale aparte: calea postului, cu o vreme anume rânduită: vremea postului. Prin urmare, această cale şi această vreme pretind un om aparte: omul postului, omul postitor. De aceea, pe măsura măreţiei Minunii Învierii s-a rânduit nu orice fel de post, ci Sfântul şi Marele Post al Paştilor. El este o călătorie pusă la îndemâna noastră, dar nu o călătorie în sine, suficientă sieşi, ci, dimpotrivă, una mijlocitoare, căci ea ne mijloceşte împărtăşirea de darurile Învierii. „Celui ce flămânzeşte pentru Hristos, harul i se face hrană; celui ce însetează, băutură preadulce; celui ce tremură de frig, haină; celui ostenit, odihnă; celui ce se roagă, deplină încredinţare; celui ce plânge, mângâiere.” (Sf. Marcu Ascetul, Filocalia, vol. I, p. 259). Nevoinţele postului îl fac pe cel ce posteşte mai curat şi cu cât dobândeşte mai multă curăţenie, cu atât mai mult cuprinde din lumina Sfintei Învieri. La capătul acestei călătorii, trăim cu toţii Minunea Învierii, care, în fiecare an, ne umple sufletele de har şi bucurie sfântă. Învierea este inima tainei credinţei creştine şi scopul suprem în dobândirea Împărăţiei Cerurilor. A fi creştin înseamnă a fi trăitor şi mărturisitor al Învierii, a fi în Hristos, a te îmbrăca şi a te împărtăşi cu Hristos. În acest sens, Sfânta Liturghie, prin Sfânta Împărtăşanie, în fiecare duminică şi sărbătoare a anului bisericesc actualizează şi prelungeşte spre noi Învierea Domnului, care ne aduce iertarea păcatelor spre viaţa veşnică. De această Mare Taină a Mântuirii noastre să ne apropiem mereu cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste, pentru ca lumina Învierii Domnului să fie mereu vie şi lucrătoare în viaţa noastră. De asemenea, darul Jertfei şi al Învierii Domnului Hristos se cuvine să fie prezent în sufletele fiecăruia dintre noi, îndreptându-ne inimile spre semenii noştri aflaţi în lipsuri şi nevoi, pentru a-i face pe toţi părtaşi dragostei şi bucuriei dumnezeieşti, care ne-a răsărit astăzi din mormânt. Numai astfel viaţa noastră va deveni o jertfă binecuvântată şi o continuă înviere. Astfel, cu smerenie, credinţă şi bucurie „să ne luminăm cu prăznuirea,… Să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”(din slujba Învierii). Sărbători Fericite! La mulţi şi fericiţi ani! † LAURENŢIU Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului"