Dramatic: Mihaela are nevoie de transplant pulmonar pentru a trăi. Și de 90.000 de euro pentru operație

Are nevoie urgentă de 90.000 de euro pentru a trăi. Iar urgent înseamnă maximum 6 luni de zile. Este povestea tristă a unei fete de 11 ani, Ioana Mihaela, de lângă Mediaș, pentru care viața s-a transformat într-un adevărat chin de câțiva ani de zile. A început să se simtă tot mai rău în urmă cu 2-3 ani și după vizite peste vizite la spital, diagnosticul a venit implacabil în luna februarie a acestui an: Mihaela suferă de hipertensiune pulmonară severă idiopatică, o boală care înseamnă un chin zilnic atât pentru tânără, cât mai ales pentru părinții ei, care sunt dispuși să facă orice este posibil pentru a-și ajuta copila să trăiască. Mihaela nu mai merge la școală de la începutul acestui an, iar o simplă joacă alături de copiii de vârsta ei este imposibilă pentru că obosește foarte ușor. Împreună cu părinții, Mihaela a fost la cunscuta clinică AKH din Viena unde a făcut un set complet de analize, iar medicii austrieci au spus că singura șansă de supraviețuire este un transplant pulmonar care i-ar salva viața fetiței. Pe lângă boala extrem de gravă, Mihaela și părinții ei au început o luptă contra cronometru cu timpul: medicii din Austria le-au spus foarte clar că este indicat ca transplantul pulmonar să fie efectuat în următoarele 6 luni pentru ca tânăra să aibă o șansă la viață. Dar poate cea mai grea luptă este cu banii: familia Mihaelei mai are nevoie de 90.000 de euro pentru operația care va fi efectuată tot la clinica AKH din Viena. Cei care doresc să o ajute pe Mihaela o pot face donând orice sumă de bani în conturile:

RO63BTRL02701201U37327XX - în lei,
RO38BTRL02704201U37327XX - în euro
Cod Swift – BTRLRO22.
Ambele conturi sunt deschise la Banca Transilvania, sucursala Târnăveni, strada Republicii, nr. 68, județul Mureș, pe numele de Maria Moldovan


Sora Mihaelei a postat un mesaj emoționant pe rețeaua de socializare Facebook

Vreau să îţi vorbesc despre cea mai frumoasă fetiţă din lume. Mihaela Ioana este surioara mea. Ce nu ştiu mulţi despre Mihaela este că are nevoie de un transplant pulmonar. Şi costă 120.000 de euro. Mă revolt când văd că nişte sume imense îi pot decide viitorul şi i-aş da eu totul. Dar nu pot...Sunt mândră de ea! Are părul blond, iar atunci când râde are cei mai rumeni obrăjori. Ca o româncuţă adevărată, crescută de oameni gospodari de la sat. Râde din tot sufletul ei şi se bucură de tot ce-i frumos. Zâmbeşte şi îi stă bine, pentru că e puternică. Pentru ea multe uşi erau deschise... până când a venit vorba de bani. E greu când viaţa unui copil depinde de o suma de bani? Da, deoarece este o sumă de neatins pentru ai mei. Mihaela suferă de hipertensiune pulmonară severă idiopatică, o boală grea, care apare rar la copii. Dar ea se luptă. Ne luptăm şi noi alături de ea şi încercăm să răzbatem. Nimic nu e mai dureros pentru nişte părinţi decât să se vadă neputincioşi în faţa bolii ce le chinuie copilul, dar cumva mama găseşte putere să meargă mai departe printre întocmit acte şi consulturi de specialitate cu verdicte nemiloase.
În căutarea de soluţii la diverşi medici cunoscuţi din România, mama avea să afle cea mai dureroasă veste, că operaţia este inevitabilă şi că nu poate fi făcută la noi în ţară. Primul tratament medicamentos, prescris la Târgu Mureş, s-a dovedit doar o amânare a operaţiei, iar plămânii ei începeau să fie tot mai bolnavi şi mai bolnavi. A ajuns sa plece in luna februarie a acestui an la Viena, la spitalul AKH, la un simplu consult, în urma căruia a aflat că situaţia a ajuns să fie foarte gravă şi Mihaela are nevoie de un transplant. Nu ştiu ce simţiţi voi când citiţi asta, dar vă spun că mamei mele parca i s-a cutremurat pământul sub picioare...Ajunsă acasă, mama a început să întocmească actele pentru lista de așteptare a operaţiei. Problema actelor s-a rezolvat în scurt timp. Dar acum este problema banilor- ultimul pas de făcut ca ea să fie trecută pe această listă. Acest lucru nu se poate întâmpla decât după ce suma este depusă în contul spitalului AKH... dar până atunci...
Îmi amintesc de o seară, când mama şi Mihaela vorbeau înainte de culcare: „Exista oare un om aşa generos să îmi dea mie atâţia bani să mă fac bine?”. Mi s-au întipărit în minte vorbele ei şi parcă le aud de câte ori ne ajută cineva. A ajuns ea la 11 ani să gândească ca un om matur, să depindă de medicamente şi să nu mai poată să meargă la școală. Bucuriile copilăriei nu le mai ştie deja de ceva timp, de când nu mai are voie să alerge cu ceilalţi copii, să meargă cu bibicleta sau cu rolele. Mă doare să ştiu că nu are parte de ceea ce merită la vârsta ei.
Ştiu că toate acestea vor lua sfârşit cu ajutorul oamenilor şi al lui Dumnezeu, şi vreau să îi pot dovedi surioarei mele că există oameni atât de generoşi încât să o ajute să se facă bine. Te rog, cititorule, fă cunoscută povestea, şi contribuie şi tu la operaţia ei!