M-am convins o dată în plus de caracterul unic şi irepetabil al lui Cristi Pustai. Antrenorul Gazului Metan a fost invitatul ediţiei din luna septembrie a Mediaş Mentorship, un proiect „năşit” de colegul Mircea Hodârnău şi care îşi propune să aducă în prim plan personalităţi din cele mai diferite domenii de activitate ale oraşului nostru, oameni care au reuşit în viaţă şi care au ceva de spus. L-am regăsit pe Cristi Pustai la fel ca la o conferinţă de presă pe care o susţine înaintea sau după câte o etapă din Liga I. Răspunsuri de mare bun simţ, astfel încât toată lumea să înţeleagă ce are de transmis. A fost întrebat despre momentele frumoase şi foarte grele ale meseriei de antrenor, despre viaţa de familie, meciuri şi victorii preferate, într-un cuvânt oricine a vrut să afle ceva despre omul şi antrenorul Cristi Pustai a putut afla nestingherit. O discuţie de aproximativ o oră în care tehnicianul „lupilor negri" a răspuns cu amabilitate tuturor întrebărilor. Ceea ce m-a impresionat la culme a fost reacţia OMULUI Cristi Pustai cânt a fost întrebat cât de des ajunge să îşi viziteze părinţii. Pauza de câteva secunde pe care a făcut-o până să înceapă răspunsul a dezvăluit un ataşament incomensurabil faţă de cei care l-au făcut OM, dar şi regretul imens pentru extrem de puţinul timp liber pe care îl are pentru a-i vizita. A fost regretul unui om pentru care perfecţiunea meseriei este literă de lege, iar dragostea faţă de ceeea ce înseamnă fotbal adevărat este o adevărată religie. Chiar dacă acest lucru înseamnă să îi vezi foarte rar pe cei care ţi-au dat viaţă, te-au crescut şi educat, dar mai presus de toate, au dat sens existenţei tale. Respect Cristi Pustai, ai multe încă de oferit acestui oraş, la fel cum toţi medieşenii ar trebui să fie recunoscători pentru că datorită unui om ca tine, numele de Mediaş a făcut înconjurul Europei.