În ajutorul micuţului Albert – ESTE NEVOIE MARE DE MOBILIZARE GENERALĂ




Incredibil de demni. Ăsta este cuvântul care l-am găsit acum, pentru a-i descrie pe părinţii micuţului Albert, bebeluşul de numai două luni din Aţel, grav bolnav. Am fost în această seară la Aţel, alături de Cristina Pustai, Paul Maurer, un băiat de numai 21 de ani din Aţel, dar care la vârsta lui este extrem de matur şi săritor, şi o doamnă absolut minunată, care a dorit să nu îi divulgăm numele. Înainte de a pleca spre Aţel, ne-am întâlnit la un local din centrul oraşului, vreo 7-8 persoane, care la fel au dorit să rămână anonime. Pentru gestul lor, jos pălăria. Au pus mână de la mână şi au cumpărat primele lucruri urgente pentru băiat, adică lapte praf, Pampers, seringi şi faşe. De cum am ajuns la Aţel, ne-au întâmpinat părinţii lui Albert, doi tineri extraordinari, care îţi dau senzaţia unei puteri de luptă dincolo de limitele umane, cu un destin incredibil. Mama lui Albert era în pat, îşi ţinea comoara în braţe şi a putut să povestească câteva minute cu noi. Am zîmbit, am plâns împreună cu ei, am încercat să îi îmbărbătăm. A fost tot ce am putut face în seara asta. Ceea ce m-a şocat încă o dată a fost decenţa celor doi părinţi, nişte oameni care mi-am dat seama în această seară, chiar sunt capabili să facă orice pentru a-şi salva copilul pe care şi l-au dorit atât de mult. Dacă aţi vedea cum se înflăcărează tinerii părinţi atunci când povestesc de Albert, vă garantez ca v-aţi implica cu toţii. Nu se poate descrie în cuvinte expresiile mamei şi tatălui lui Albert atunci când îţi spun cu lacrimi în ochi, cât de mult şi-au dorit copilul şi cum ar vrea să facă orice să îl vadă sănătos. Şi încă un lucru care m-a impresionat la culme: am tot încercat să întreb de ce mai au nevoie acum urgent, pentru nevoile zilnice, iar tatăl copilului spunea că nu vrea decât să treacă perioada în care are carnetul suspendat, pentru a putea reîncepe lucrul. Incredibil om, mare caracter! Vă implor, vă rog fff frumos, haideţi să ne mobilizăm cât mai mulţi. Un leu, doi, trei, 50, 100 sau câţi or fi, de la mulţi se adună. Minunăţia de copil de la Aţel TREBUIE SALVATĂ. Aici este povestea lui Albert.
Un produs Blogger.