Dragii mei,
Nici nu ştiu cum să încep această scrisoare de mulţumire. Ultimele săptămâni au trecut foarte repede, de când voi, cei cu un suflet atât de mare, aţi încercat să mă ajutaţi. Nici acum nu îmi vine să cred că mai există atâta bunătate pe lumea asta, că sunt oameni care pot muta munţii din loc atunci când vor să ajute. Mâine dimineaţă plec cu mami şi tati în ţara aia străină de care vă spuneam acum 2 săptămâni. Mami şi tati nu au crezut că se pot strânge atâţia bani pentru operaţia mea....mami nici acum nu crede că o să mă vadă cum mănânc cu biberonul, iar tati plânge tot timpul...dar acum plânge de fericire pentru că băiatul lui o să fie sănătos. Să vă spun ceva de părinţii mei: sunt cei mai frumoşi şi minunaţi părinţi de pe lumea asta, iar peste ani şi ani de zile, vreau să fie foarte mândri de mine. Când tati a fămas fără carnetul de conducere, a făcut rost de bani din piatră seacă pentru a-mi cumpăra seringi şi ce mai aveam nevoie. Iar atunci când chiar nu a mai putut, au sărit mulţi oameni în ajutorul meu şi al părinţilor, oameni cu suflet extraordinar, care mi-au dat o şansă să trăiesc. Nu ştiu dacă am să îi cunosc vreodată pe toţi acei oameni care m-au ajutat, însă vreau să vă mulţumesc tuturor din suflet. Vă mulţumesc pentru că aţi şters lacrimile mamei mele, i-aţi alinat neliniştea şi aţi încurajat-o când avea mai mare nevoie. Când simţeam cum mă strânge în braţe, luptam şi eu, aşa mic cum sunt, să mă fac bine, să mă vadă mami cum cresc mare şi sănătos. Şi ştiţi cum se spune...dragostea unei mame este cea mai puternică şi învinge orice. Aşa am simţit-o pe mama mea, cea mai frumoasă şi luptătoare mamă din lume. Vă mulţumesc că nu l-aţi lăsat singur pe tati, în lupta lui cu timpul scurt rămas până când trebuia să fiu operat şi încercarea de a face rost de bani. Tati spune tot timpul că după ce o să mă fac bine, o să facă în aşa fel încât dacă se poate, toţi cei care ne-aţi ajutat, să mă vedeţi, să vedeţi pe cine aţi ajutat. Nu mai am cuvinte să vă mulţumesc, gesturile voastre ale tuturor, mi-au salvat viaţa. Pentru asta, pentru că m-aţi ajutat să pot să merg la operaţie şi pentru că putem să fim o familie fericită, eu, mami şi tati vă mulţumim. Nu ştim ce am putea face să vă întoarcem ajutorul, însă acum vă dorim tot ce este mai bun pe lume, iar eu o să îl rog pe Doamne Doamne să vă dea multă sănătate, iar Crăciunul care se apropie să fie cel mai frumos pe care l-aţi avut. Vreau acum să îi mulţumesc şi lui Dumnezeu: ştiu, Doamne-Doamne că te-am rugat să faci o minune şi să mă salvezi şi ai făcut. Vreau să îţi mulţumesc Ţie, care i-ai întărit pe mami şi pe tati, i-ai ajutat să treacă peste încercarea asta şi cu ajutorul Tău, am şansa să mă fac bine. Şi Doamne-Doamne, vreau să te mai rog ceva, dar acum nu te rog pentru mine: vreau să te rog să ai grijă de toţi oamenii care au fost alături de mine. Dacă nu cer prea mult, aş vrea să ai grijă de oamenii, tineri sau mai în vârstă, care au renunţat să îşi cumpere câte ceva şi au donat banii pentru mine. Puterea Ta e mare şi te rog frumos, ajută-ne pe toţi. Când o să mă fac bine, îţi promit că o să Îţi mulţumesc în fiecare zi şi o să mă rog pentru toţi cei care m-au ajutat.
Acum trebuie să mă odihnesc, dimineaţă plec la spitalul acela mare din ţara străină. Stau acolo câteva săptămâni şi sper să mă întorc sănătos acasă. Cu multă dragoste şi recunoştinţă, al vostru, Albert”.