Ce breaking-news-uri de 2 zile, ce ştiri peste ştiri care anunţă apocaliptic nume ale unor presupuşi (deocamdată) atentatori la bunătate de economie naţională (ce glumă bună-nu ştiam că avem economie). Toate astea în celebrul de-acum „Dosar Romgaz”. Să fim serioşi. Nu este primul şi cu siguranţă nici ultimul caz în care procurorii DIICOT ies triumfalistic şi aruncă pe piaţă nişte „nume grele” implicate, vezi Doamne, în presupunse fapte de natură penală. Lunile ianuarie şi februarie sunt luni nasoale pentru populaţie. Asta se întâmplă în fiecare an. „Magia” sărbătorilor a trecut şi este nevoie ca atenţia oamenilor să fie deturnată de la facturile ce stau să vină (sau care deja au sosit). Păi şi-atunci ce e de făcut să nu ne sară lumea în cap pentru că am tăiat salarii şi nu mai sunt bani, după Sărbători? Mutăm atenţia de la problemele de zi cu zi şi „luăm ochii” cu un dosar greu. Normal că dacă ieşi pe piaţă şi arunci o bombă gen „subminarea economiei naţionale” de către nu ştiu ce persoane din Romgaz, Ministerul Economiei şi alte instituţii, omul de rând priveşte cu nestăvilită satisfacţie şi exclamaţii de genul „aşa le trebuie, că au furat destul”. Staţi liniştiţi, „Dosarul Romgaz” este în cel mai bun caz un mod al mai-marilor politici de a „arăta pisica” unora care mişcă în front (că tot suntem în an electoral). Nimic mai mult. Presupunând că vor cădea ceva capete, acele capete vor fi oricum victime colaterale, nicidecum peştii mari. Tocmai de aceea, spun că acest dosar este un mare fâs.