Protecţia Civilă este o componentă a apărării naţionale, cuprinde un complex de măsuri pentru ocrotirea populaţiei, a bunurilor materiale în caz de război, calamităţi sau catastrofe şi asigură condiţiile necesare supravieţuirii acestora. Instinctul de conservare şi de apărare a fiinţei umane în situaţii de pericol, manifestat şi transmis din generaţie în generaţie de către comandanţii de oşti, de populaţia însăşi, îşi găseşte oficializarea scrisă, pentru prima dată în istoria poporului român, în scrisoarea domnitorului Neagoe Basarab (1512 – 1521) către fiul său Teodosie, în care îl sfătuieşte pe el şi pe urmaşi, ca în caz de război, populaţia civilă (copii, bătrâni, femei) să fie dusă (protejată prin evacuare), în zone inaccesibile cotropitorilor, în afara zonelor unde urmează să aibă loc luptele cu vrăjmaşii cotropitori. Acest înscris ce străbate Evul Mediu, Istoria Modernă şi Contemporană a poporului român se numeşte astăzi protecţia populaţiei civile şi a valorilor material–spirituale. Protecţia Civilă în România a fost organizată la 28 februarie 1933 sub denumirea de Apărare pasivă contra atacurilor aeriene, având ca scop limitarea efectelor bombardamentelor aeriene asupra populaţiei şi resurselor teritoriului.Organizarea apărării pasive se realizează pe un plan superior, în anul 1939, când este promulgată "Legea pentru apărarea anti–aeriană activă şi pasivă a teritoriului". Ulterior, aceasta este concretizată printr–o serie de decrete ale Guvernului. Începând cu 17 ianuarie 1952 se înfiinţează "Apărarea Locală Antiaeriană", devenită în 1978 "Apărarea Civilă". În această perioadă se emit: Decretul nr. 96/1975 privind asigurarea intervenţiei în caz de accident nuclear şi Decretul nr. 140/1978 privind organizarea activităţii pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor calamităţilor naturale, incendiilor sau catastrofelor de mari proporţii. Legea nr. 2/1978 privind apărarea civilă în România arată că aceasta este parte componentă a sistemului naţional de apărare şi trebuie să asigure pregătirea populaţiei, teritoriului şi economiei pentru desfăşurarea normală a activităţilor economice şi sociale, precum şi pentru protecţia cetăţenilor şi a bunurilor materiale de orice natură, sau în alte situaţii speciale. Revoluţia din decembrie 1989 a creat condiţii noi perfecţionării activităţii de apărare civilă. România a ratificat prin Decretul 224/11.05. 1990, Protocoalele adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecţia victimelor conflictelor armate. Din iunie 1995, Protecţia Civilă – termen nou, conform convenţiilor internaţionale – constituie o componentă importantă de forţe de protecţie destinate desfăşurării acţiunilor de apărare a ţării. Dacă la începutul existenţei sale, Protecţia Civilă îndeplinea misiuni exclusiv în caz de conflict armat, în prezent ea acţionează la cutremure, inundaţii, alunecări şi prăbuşiri de teren, incendii masive de pădure, asanarea teritoriului de muniţii rămase neexplodate.
Şi Compartimentul de Protecţie Civilă din cadrul Primăriei Mediaş a aniversat zilele trecute. Aici puteţi afla detalii despre acţiunea lucrătorilor de la Protecţia Civilă Mediaş.