Citesc şi mă crucesc. Fie nu mai sunt eu sănătos la cap (ceea ce e o variantă de lucru), fie cei de la Romgaz au luat-o rău de tot pe ogoarele patriei. Ca la orice instituţie, trebuie să te acreditezi ca jurnalist, pentru a primi informaţii, a participa la conferinţe de presă şi în general, pentru a fi la curent cu ceea ce se întâmplă în respectiva instituţie. După o introducere care mi-a stors râuri de lacrimi mai ceva ca „Sclava Isaura”, iată ce solicită cei de la Romgaz pentru acreditarea unui jurnalist: „.... Scrisoare de acreditare, trebuie să conţină CV-ul profesional al persoanei pentru care se solicită cererea de acreditare, alături de legitimaţia de membru al unei organizaţii profesionale de jurnalism din România. Vă mulţumim anticipat pentru înţelegere şi cooperare”.
Pentru că mi-au mulţumit anticipat pentru înţelegere şi cooperare, le prezint public celor de la Romgaz CV-ul meu profesional: Printre altele, am lucrat ca sfredelitor-sfărâmător de piatră în Mozambic, am fost angajat al unei fabrici de vată de zahăr în Kenya, iar în ultimii ani m-am ocupat de incantaţiile pentru aducerea ploii în Sahara. Mulţumiţi?
P.S. Pentru documentare pot să vă pun la dispoziţie şi Oracolul din clasele a III-a şi a IV-a, dar şi Caietul din Amintiri din clasele V-VII.
P.S.1 În ultimele zile, tot ca activitate profesională, m-am ocupat asiduu de studiul bucilor lui Boc (tot activitate profesională e şi asta, doar vorbim de subiectul ultimei săptămâni, nu?).
P.S.2 Voi, cei de la Romgaz, chiar nu găsiţi metode mai „sofisticate” de a alege jurnaliştii sau publicaţiile preferate?
P.S.3 CV-ul meu real nu am de ce să îl ofer celor de la Romgaz, pentru că NU VREAU să mă angajez la Romgaz. Acreditările se fac după alte criterii.