Din ciclul „Foaie verde de mărar/Hopa, şi un chiloţar”, aflu că în seara asta, la protestele de la Sibiu un bărbat s-a dat mare că i-a cumpărat o pereche de chiloţi lui Emil Boc. De aia a ieşit boul în stradă probabil, să arate chiloţii pe care i-a luat lui Boc. Şi cum până nu e şi fudul, prostul nu e vită destul, chiloţarul-protestatar s-a mândrit că a dat 10 lei pe chiloţi. Cu banii ăştia, bipedul cu creier cât o moluscă în călduri îşi putea cumpăra pâinea pe vreo 2-3 zile. Zic şi eu. De aia a ieşit omul în stradă, nu v-aţi prins până acum? Să fâlfâie chiloţii lui Boc. Nu că traiul e cum e, nu că banii ţi se scurg printre degete şi ajungi muritor de foame cât ai clipi. Nu pentru faptul că suntem în rahat până peste cap şi că urlă foamea-n noi precum Guţă la concert. Nuuuu, el a ieşit în stradă să fâlfâie chiloţii lui Boc. Fâlfâire plăcute, meştere. Frumoasă ţară, trist popor.
P.S. Am impresia că de vreo 2 zile, toată România stă în curul lui Boc. La propriu vorbesc. Acolo vieţuim, e problemă de forţă majoră curul lui Boc. Scoatem capul, mâncăm, bem un pahar cu apă şi înapoi în cur, să nu care cumva să scăpăm oareşce din această parte a corpului, devenită obiect de studiu naţional.
P.S. 1. Doamne, ce ne mai merităm soarta.
P.S. 2. Aici e părerea mea despre „tratatul de aderare al României la lumea civilizată” sau prescurtat...curul lui Boc.
P.S. 3. Acesta a fost al doilea şi ultimul text despre acest subiect. Trebuie să se întâmple un cataclism sau să se apuce Boc de cântat manele ca să mai scriu pe tema asta.