Aceste rânduri nu reprezintă o ştire. Aceste rânduri nu
sunt despre un eveniment. Aceste rânduri sunt pentru o persoană pe care o
consider prietenă în primul rând. Această prietenă a participat miercuri seara
la un Campionat Mondial de Atletism. Adică mai pe româneşte, la concursul care
adună la un loc cei mai buni dintre cei mai buni sportivi ai lumii. Ca să
ajungi la o asemenea competiţie e clar că eşti printre cei mai buni din ţara
ta. Iar Anca Bunea a demonstrat cu vârf şi îndesat că este printre cele mai
bune atlete din România. Aşa a reuşit să se califice pentru concursul de la
Barcelona. Anca nu a reuşit miercuri seara să urce pe podiumul Campionatului
Mondial de Atletism. Am văzut ce a scris pe Facebook şi am simţit-o extrem,
extrem de supărată. Anca...mă adresez acum direct: nu ai niciun motiv să treci
nicio secundă prin supărare. Este normal să îţi doreşti ca prietenii,
antrenorul şi orice persoană dragă ţie să îţi fie alături. Şi crede-mă că sunt.
Despre Vasile Hermann-antrenorul tău (între noi fie vorba, pot să îţi garantez
că domn’ profesor este foarte mândru de tine). La fel şi
colegele tale, prietenele şi prietenii tăi îţi sunt alături. Ai făcut enorm de
multe pentru Mediaş, pentru România în general. Dar mai presus de toate, ai
făcut enorm pentru tine. Ţi-ai făcut un nume, se ştie despre tine şi se
vorbeşte foarte frumos despre tine. Nu ai păcălit niciodată sportul, te-ai
pregătit exemplar, ţi-ai sacrificat copilăria, acum adolescenţa. Nimeni,
absolut nimeni pe lumea asta nu îşi poate închipui măcar cum pe -15 sau -20 de
grade alergai la antrenamente sau pe plus 30 şi ceva de grade ai transpirat
insuportabil şi „trăgeai de tine” pentru un timp cît mai bun. Crede-mă pe
cuvânt, nu trebuie să ai nicio supărare. Dacă asta te linişteşte, poţi să şi
plângi în noaptea asta. E un mod de eliberare. Dar mâine dimineaţă când te vei
trezi, te rog eu frumos uită-te puţin în oglindă, apoi încearcă să îşi
imaginezi „muntele” tău de medalii şi să spui: ASTA SUNT EU. Sunt Anca Bunea şi merg mai departe. La următoarele
concursuri, la anul, peste doi ani, o să fiu din nou cea mai bună. Tot timpul o
să fiu cea mai bună.
Şi nu uita un lucru, Anca. Toată lumea, absolut toată
lumea, este extrem de mândră de tine. Ştii ce ţi-am spus, da? „Capul sus,
privirea înainte, o să vină alte zile şi seri absolut minunate pentru tine după
viitoarele concursuri pe care le vei câştiga.
Sursă foto: Cristian Barbu-Federaţia Română de Atletism
Sursă foto: Cristian Barbu-Federaţia Română de Atletism