Pentru că tot încep astăzi Jocurile Olimpice, vreau să vă
ofer una dintre cele mai emoţionante poveşti ale acestr Jocuri. Se întâmpla în
urmă cu 20 de ani, la Barcelona. Mai jos, o ştire de pe www.adevarul.ro
De la exerciţiul perfect reuşit de Nadia până la cele 14 medalii de aur
cucerite până acum de Michael Phelps, Jocurile Olimpice las în urma lor idoli
pentru generaţii întregi. Totuşi, cea mai prestigioasă competiţie sportivă din
lume nu e doar despre învingători şi recorduri. Derek Redmond n-a câştigat
nicio medalie olimpică, însă povestea sa e mai preţioasă şi mai frumoasă decât
orice record şi orice medalie. Nu degeaba Comitetul Internaţional Olimpic a
folosit imaginile cu Redmond în cadrul campaniei "Celebrate
Humanity", iar britanicul e admirat şi acum pentru ce a făcut la Jocurile
Olimpice din 1992.
Ce s-a întâmplat însă? La Barcelona, Redmond, campion mondial la vremea
respectivă, era favorit să câştige aurul în cursa de 400 de metri. În
semifinale, a început excelent, dar nu s-a calificat pentru finală. Motivul? O
ruptură musculară. Redmond n-a abandonat, iar reacţia sa l-a propulsat în
istoria Jocurilor Olimpice. A strâns din dinţi, a păşit câţiva metri, iar între
timp, tatăl sportivului a „rupt” cordoanele de oameni de ordine şi şi-a
sprijinit fiul să ajungă la final. Când mai erau câţiva metri până la linia de
finish, tatăl sportivului şi-a lăsat fiul să treacă singur linia de sosire în
aplauzele şi ovaţiile a zeci de mii de spectatori.
Mai sus am ataşat şi două clipuri cu momentele emoţionante de la Barcelona 1992.