Uneori trebuie să depășim gălăgia de fundal care ne tulbură gândurile și să redevenim, pentru o clipa măcar, oameni ai argumentului. Sunt convins de faptul că a propune pace și a chema la dialog nu se vinde astăzi nici în presa scrisă și nici pe canalele dedicate sporturilor. Se caută conflictul, se urmărește realitatea spectaculoasă; dar nu despre acel spectaculos tragicomic mi-am propus să scriu, ci despre un alt tip de spectacol, cel al sportului numit fotbal. În particular, această scrisoare vine să trezească din neputință fotbalul medieșean de epocă recentă. Exemplul poate fi extrapolat, căci în afara primelor trei echipe ale clasamentului, dezolarea și plictisul domnesc cu strășnicie peste stadioane și spectatori. Iar asta e o problemă, fiindcă din perioada sa timpurile, fotbalul a propus coordonate clare, ușor de înțeles, elegante prin conținutul lor: dedicare, curaj, pasiune, plăcerea spectacolului în echipa și respectul pentru cei care vin să te privească. Fotbalistul este înainte de toate un sportiv; fie că îmbracă un tricou alb-negru astăzi sau unul roșu mâine, el rămâne un om al forței, ingeniozității și bucuriei de a fi. El nu este un sclav al publicului sau al patronului, nu plătește pentru greșelile vieților anterioare și nici un actor neplătit cu lunile, obligat să joace săptămânal un spectacol de care s-a scârbit de-a dreptul. Nu! A fi fotbalist înseamnă altceva; comportă o semnificație aparte, în primul rând pentru sine, iar apoi pentru ceilalți. El trebuie să se iubească și să își cunoască meseria. La fel și limitele precum și așteptările pe care le are atunci când își întâlnește adversarul. Fotbalistul trebuie să fie un om al respectului și al fricii de ridicol, fiindcă prin devotamentul său, el arată respect pentru coechipieri. El se dezvoltă împreună cu ceilalți membri ai staffului iar ei depind de siguranța și corectitudinea sa. Asta înseamnă a fi un sportiv care își iubește meseria. Înseamnă a transmite energie, forță și sprijin celor cu care intri în contact. Iar între toate acestea, el este un monument al spectacolului, al neprevăzutului care atrage, al incredibilului cerut în mod repetitiv, este un creator, un om pentru care libertatea transpiră prin toți porii, până în ultimul minut. Iar dacă aceste argumente cu iz filosofic nu v-au convins, haideți să îl vedem ca pe un om care trebuie să aibă caracterul de a respecta angajamentele față de cei care îi dau încredere și îi răsplătesc munca. În primul rând financiar; el este un angajat, nu își poate permite să irosească favorul pe care o grupare sportivă i-l face. Ar păcăli instituița numită Fotbal. El este un profesionist, un specialist capabil să aducă grupului rezultate și mai mult decât atât, să-și acorde sieși o șansă, aceea de a crește. Fiindcă nu mulți au prilejul de a simți răsuflarea miilor de suflete care dau clipe ale vieții pentru a admira un spectacol și la fel, nu mulți oameni se pot juca, în două reprize, cu inimile celor care își pun idealurile în șireturile unor ghete. Fotbalistul trebuie să fie fericit că este pe teren, să dea peste cap calculele și să piardă urma statisticilor legate de favoriți și looseri. El este aici și acum, purtând pe umerii săi toate partidele memorabile ale lumii și promițând, măcar în șoaptă, că va scrie o nouă filă din istoria esteticului văzut pe viu sau HD. Atitudine, onoare și egalitate; căci culoarea tricoului nu are rolul de a întinde nervi și rezolva dispute, ci de aminti tuturor că la finalul jocului, regele și pionii se odihnesc în aceeași cutie. Să fie fotbal!