- Pe Valea Hârtibaciului, satele Alţâna, Coveş, Retiş, Movile, se practică următoarele tradiţii de Florii:
* În Sâmbăta lui Lazăr, se face pomenirea morţilor. Începând de vineri seara
şi până sâmbătă seara, oamenii duc sălcii la cimitir şi le pun pe morminte, după ce în prealabil au curăţat mormintele.
La ora 13 sau 14, la poarta cimitirului- dacă e vreme bună sau în biserică- dacă plouă, se face un parastas comun de pomenire a tuturor morţilor. Apoi, familiile, care doresc, cheamă preotul la morminte pentru un alt parastas individual.
Seara, se face o altă slujbă în cadrul căreia se sfinţesc sălcii, care sunt apoi aşezate la icoane, în biserică.
* Duminica Floriilor: când oamenii vin la biserică, merg să se închine la icoane şi fiecare ia o ramură sau două de salcie pe care o ţine/ le ţine în mână pe tot parcursul slujbei. Oamenii duc ramurile de salcie acasă, le pun la icoane şi le păstrează până anul viitor. Se spune că salcia de la Florii are puterea să alunge vremea grea, aşa că, în caz de ploi torenţiale, grindină, tunete etc., se aprinde ramura de salcie şi se lasă să ardă puţin.
-în Ţara Oltului, comuna Cârţa.
* În Sâmbăta lui Lazăr, se face parastasul comun de pomenire a morţilor, în biserică, dar oamenii NU MAI duc salcie la morminte.
Comitetul bisericesc strânge ramurile de salcie care sunt sfinţite la slujba din această seară.
* În Duminica Floriilor, desfăşurarea obiceiului e similară celei de pe Valea Hârtibaciului, iar credinţele legate de puterea salciilor, sfinţite de Florii, sunt aceleaşi.
Despre Florii
Numele popular al lunii Aprilie – Prier, înseamnă timp favorabil, prielnic holdelor şi turmelor de vite. Când vremea e înşelătoare, cu timp friguros şi secetos pentru semănături, luna Aprilie anunţă sărăcia şi se numea Traistă-n Băţ. În această lună, se continuau arăturile şi semănăturile de primăvară începute în luna martie, se formau vitele, se tundeau oile înainte de a fi urcate la munte etc.
Sâmbăta lui Lazăr (Sâmbăta Floriilor, Lăzărelul, Moşii de Florii) este sâmbăta de dinainte de Duminica Floriilor şi este dedicată unui străvechi zeu al vegetaţiei numit, sub influenţa creştinismului, Lazăr sau Lăzărică. În această zi, Biserica face pomenirea învierii lui Lazăr de către Domnul Iisus Hristos, înfăptuită în Betania.
Lăzărelul este un ceremonial al cetei de fecioare, structurat după modelul colindelor, dedicat zeului vegetaţiei cu acelaşi nume în Sâmbăta Floriilor. Personajul central, Lăzăriţa, îmbrăcată mireasă (rochie albă şi coroniţă de flori pe cap), se plimbă cu paşi dansanţi, înainte şi înapoi, în interiorul cercului format din surate, pe o melodie simplă, duioasă, care povesteşte drama eroului vegetaţiei: plecarea de acasă a tânărului cu oile sau cu caprele, căţărarea în copac pentru a doborî frunza animalelor, moartea lui năprasnică prin căderea din arbore, căutarea îndelungată şi găsirea trupului neînsufleţit de surioare, aducerea acasă, scalda mortului în lapte dulce, îmbrăcarea în frunze de nuc, aruncarea scaldei pe sub nuci, învierea şi metamorfozarea lui Lăzărel în flori şi vegetaţie luxuriantă, moment culminant marcat de hora veselă a colindătoarelor.
Duminica Floriilor (Intrarea Domnului în Ierusalim) s-a suprapus celei dedicate zeiţei romane Flora.
În ultima duminică din postul Paştelui, toata lumea merge la biserică ca să ia ramuri de salcie, sfinţite de preoţi. Aceste ramuri de salcie au înlocuit ramurile de finic cu care locuitorii Ierusalimului l-au întâmpinat pe Domnul Iisus Hristos. Salcia este mereu înflorită în această perioadă a anului, o expresie a fertilităţii şi a reînvierii naturii. Ramurile de salcie, simbol al fertilităţii şi vegetaţiei de primăvară, se duc la biserică pentru a fi sfinţite. Cu acestea, oamenii împodobesc icoanele, uşile şi ferestrele, se încing peste mijloc, le păstrează pentru tratarea bolilor de-a lungul anului sau le folosesc la vrăji şi descântece. În unele locuri din ţară, în ziua de Florii se scotea mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agăţa într-un măceş sau într-un pom înflorit, se aeriseau hainele şi zestrea.
Importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui numit Dezlegarea la peşte. La semnificaţia veche, de reînviere a naturii, când înfloresc florile, salcia şi pomii fructiferi, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor (pomeni, curăţirea mormintelor şi cimitirelor, înfigerea în morminte a ramurilor de salcie, invocarea spiritelor morţilor în actele de divinaţie, etc.).