La sfârșitul săptămânii trecute, s-a încheiat la Târnăvioara Atelierul tradițional de tencuieli și finisaje, penultimul din cele patru propuse în cadrul proiectului Centrul Cultural al Diversității Europene. Restauratorul Ștefan Vaida, cel care a condus la Târnăvioara atelierul tradițional de tencuieli și finisaje, a readus în sat albastrul ”mândră Mărie” pe fațadele caselor, așa cum erau acum sute de ani în urmă. Cunoscut datorită restaurărilor caselor de pe Valea Hârtibaciului, dar și datorită interesului pe care i l-a acordat Prințul Charles lucrărilor sale, Ștefan Vaida e convins că Târnăvioara poate renaște. ”Ne-am propus să intervenim pe cinci din cele foarte multe case care sunt în Târnăvioara. Am acceptat să vin aici, pentru că am vrut să văd și alte zone și am dorit să ajut pentru a reface aceste locuri. O săptămână de lucru e puțin pentru acest atelier, dar având în vedere că avem de-a face cu oameni deja trecuți prin câteva cursuri, oameni care deja lucrează, am putut realiza ce ne-am propus”, a declarat Ștefan Vaida.
Povestea albastrului folosit din nou în Târnăvioara începe acum câteva sute de ani, când pigmentul era extras de afgani din piatra denumită ”lapis lazuli”. ”Oamenii știu că se poate tencui doar cu var, dar ținând cont de perioada 1970-1990, când se tencuia cu ciment, e greu să mai renunți acum la el. Noi propunem o zugrăveală pe bază de var, ca liant, și colorantul, un oxid. Aici avem un oxid «ultramarine», ca și nuanță. Noi îl numim așa, dar oamenii încă îl numesc în zona mea «vinețeală» sau în acestă zonă, «mândră-Mărie». E un pigment pe care oamenii încă îl asociază cu ce e vechi, și era un simbol al bunăstării. A fost tot mai puțin folosit, până deloc. Acum, dacă vedem o casă colorată în ultramarin ori este muzeu, ori este o fațadă renovată de o fundație. Ați văzut toate reportajele de la Viscri, Prințul Charles este adesea asociat cu această culoare, pentru că o promovează”, povestește Ștefan Vaida.
Restauratorul a vorbit și despre începutul folosirii acestei culori. ”Ultramarinul era făcut în Evul Mediu de piatră de «lapis lazuli», pe care o aduceau din Afganistan. Extrăgeau lazuritul, pe care îl transformau în ultramarin. Procedeul era atât de complicat și scump, încât avea prețul aurului. Un gram de ultramarin, echivala cu un gram de aur. În Renaștere, toate țările vest-europene s-au gândit cum să facă pigmentul acesta sintetic și abia în 1900 nemții împreună cu francezii au creat primul atelier unde s-a confecționat ultramarinul industrial”, spune Ștefan Vaida.
Specialistul în restaurare le-a vorbit oamenilor și despre efectul în timp pe care îl are comentul asupra caselor vechi. ”Noi oferim un principiu probat în timp, adică nisipul și varul-pastă. Aici l-au folosit oamenii timp de 800 de ani, deci a fost testată calitatea în opt secole, nu văd de ce să importăm un alt material. Știm despre ciment cum aduce umezeala. La toate casele izolate cu ciment, am observant că stratul de umezeală a crescut. Cimentul nu face altceva decât să preia umezeala și să o ridice pe perete. Noi preparăm un material care lasă peretele să respire”.
Următorul atelier la Târnăvioara va fi cel de bucătărie românească. 30 de persoane din sat, doamne și domnișoare de etnie romă vor deprinde o abordare a gastronomiei, menită să surprindă legatura hranei cu agricultura, ecologia și consumul, dar și cu un domeniu adeseori trecut cu vederea: istoria cotidiană, domestică și feminină. Până atunci, în perioada 29 iunie – 5 iulie 2015 se va organiza Școala de Vară de Fotografie și Arte Plastice. 20 de tineri fotografi vor învăța tehnici de fotografiere a obiectelor de patrimoniu mobil, imobil și natural. Aceste fotografii vor putea fi folosite în scopuri de promovare a Târnăvioarei și a activităților desfășurate aici.
Punerea în valoare a satului Târnăvioara și a celor 400 de locuitori ai lui este obiectul unui proiect inițiat de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS), realizat printr-un Grant EEA oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României, în parteneriat cu Primăria Copşa Mică şi Complexul Muzeal Național ASTRA.
SURSĂ FOTO - Silvana Armat