Învierea Domnului este Praznicul iubirii jertfelnice, al păcii sufleteşti, al comuniunii şi al iertării. Iar ospăţul minunat al acestei bucurii netrecătoare este Sfânta Liturghie, Taina Împărăţiei şi a părtăşiei noastre la Învierea lui Hristos. Acum şi aici, împărtăşindu-ne cu Preacuratele Taine, Trupul Domnului Hristos pătrunde în fiinţa noastră, în viaţa noastră, şi ne umple de puterea negrăită a dragostei Sale jertfelnice. Primind Sfânta Euharistie, ne împărtăşim din dragostea Lui, ne eliberăm de egoismul nostru păcătos şi ne deschidem inimile spre Dumnezeu şi spre semenii noştri, pentru ca, prin noi, iubirea sfinţitoare a lui Dumnezeu să se reverse peste lumea în care trăim.
În cuvinte nu vom putea niciodată exprima mulţumirea pe care suntem datori să o aducem lui Dumnezeu. Cu faptele vieţii noastre însă vom putea să răspundem iubirii negrăite a Mântuitorului Hristos. Să credem cu adevărat că, oricât de greu ne este în lume, oricât de multe necazuri am avea, în noi este vie şi lucrează puterea vieţii şi a Învierii lui Hristos.
Mântuitorul, Cel Care a primit de bunăvoie suferinţa pătimirilor Sale, astăzi învie şi dă un sens mântuitor oricărei suferinţe de pe faţa pământului, aducând mângâiere şi nădejde pentru tot omul cuprins de necazuri şi încercări.
Hristos cel Înviat, Care a îndurat ostilitatea şi răutatea conaţionalilor Săi, povara unei condamnări nedrepte şi ruşinea unei morţi umilitoare, Care S-a rugat pentru cei care-L răstigneau, ne dăruieşte astăzi, prin Învierea Sa, harul şi puterea de a ne iubi semenii, chiar şi pe cei ce ne urăsc pe noi, de a răspunde cu bunătate, blândeţe şi iertare la răutăţile de tot felul, pe care mulţi le arată faţă de Biserica noastră cu atâta înverşunare.
Cu adevărat, Hristos a înviat pentru noi toţi, şi pentru cei ce ne fac bine, şi pentru cei ce ne fac rău; şi pentru cei ce ne iubesc, şi pentru cei ce ne urăsc pe noi!
Astăzi, când suntem părtaşi la bucuria atâtor daruri dumnezeieşti, să nu-i uităm pe cei suferinzi ai noştri, pe cei bolnavi din spitale sau de la casele lor, pe cei singuri, pe copiii orfani sau părăsiţi, pe cei aflaţi în lipsuri materiale sau în atâtea alte suferinţe. Tuturor acestora, lumina Învierii să le fie sprijin şi întărire, vindecare şi mântuire.
Lumina lui Hristos, care luminează tuturor, să lumineze şi să vindece inimile noastre împietrite de necredinţă, indiferenţă, de robia propriilor patimi trupeşti, de egoism, de mândrie, de vrajbă sau ambiţii deşarte.
Astăzi, să punem un început nou vieţii noastre vremelnice. Să redeschidem Domnului Înviat inimile şi viaţa noastră, ca să primim în suflete lumina Învierii ca pe un nepreţuit dar ceresc. Să-L slăvim pentru toate darurile pe care ni le aduce mereu şi, astfel, să devenim fii şi mărturisitori ai Învierii Lui în această lume, care, înstrăinată de Dumnezeu, s-a îmbolnăvit de deznădejde, de violenţă, de răutate şi de ură.
Aceasta este noaptea şi ziua Învierii Domnului – ziua veşnică pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm şi să ne veselim în ea.
Hristos Cel Înviat este cu noi toţi! Pentru aceasta, vă adresăm tuturor îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care să ne însoţească mereu:
„Privegheaţi! Staţi tari în credinţă!
Îmbărbătaţi-vă! Întăriţi-vă!
Toate ale voastre în dragoste să se facă!”
(1 Co 16, 13)
Hristos a înviat!
Sărbători Fericite! Întru mulţi şi fericiţi ani tuturor!
† LAURENŢIU
Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului